forever… like a state of skin

pentru Alex

De curand o prietena m-a intrebat ce mi-a venit sa ma tatuez. Recunosc ca niciodata nu m-am gandit asa, nu mi-am pus intrebarea asta, am simtit ca a venit vremea sa o fac si gata. E ca si cum nu vrei sa uiti anumite stari, oricum nu le uiti, dar asa le vezi in fiecare zi, cand te speli pe dinti, cand iti pui tricoul, cand te incalti… de fiecare data zambesti senzatiei care e ascunsa in desenul de pe pielea ta. E ca si cum pastrez oamenii importanti din viatza mea cu mine tot timpul. Pentru ca oamenii se schimba, ii pierdem intr-un fel sau altul, pentru ca vrem noi sau sunt ei siliti sa o faca. Si noi ne schimbam. Dar eu, cine sunt acum, sunt suma oamenilor pe care i-am cunoscut, suma intamplarilor care m-au legat de acei oameni si oricat de greu ar fi fost, sau ori cat de minunat ar fi fost, toate au lasat urme in mine. Asa ca mi s-a parut firesc ca urmele cele mai importante sa le scot din interior si sa le asez pe piele. Si ma mandresc cu cine sunt acum, cu cine am devenit, sunt chiar foarte indragostita de mine asa, si ma bucur cand pot sa zambesc atunci cand ma spal de dinti si defapt vad o parte din momentul de atunci pe incheietura mainii. E ca si cum nu ii dau drumul orice s-ar intampla, nu dau drumul nimanui din mine. Sunt adanc imprimate in piele multe momente intense pe care nu vreau sa le pierd, pe care vreau sa le pastrez mai mult timp aproape si de ce nu, chiar daca suna apocaliptic, sa le duc cu mine dincolo. Sunt eu, asa cum sunt eu expansiva uneori. E ca atunci cand ai atatea de dat si nu ai cui, ca atunci cand vrei sa spui si nu sta nimeni sa te asculte. Asa porti totul pe tine ii inviti sa vina in interior, daca au timp, daca vor sa te cunoasca mai bine pentru ca devine foarte simplu sa puna doar o intrebare: „ce reprezinta?” si devine foarte simplu sa alegi daca ii lasi sa intre sau nu doar raspunzand la intrebare. Ca toate lucrurile e doar o chestiune de alegere: te exprimi doar prin felul in care te imbraci sau mai ai si altceva pe sub haine, undeva intre piele si suflet, in stratul ala de epiderma care pastreaza semnaturile secrete… pentru ca un tatuaj nu e numai un semn grafic, trebuie sa ai capacitatea de a simti profund si intens, pentru ca e pentru totdeauna. Imi place senzatia cuvintelor „pentru totdeauna”… ne nastem cu multe lucruri „pentru totdeauna”. Avem o singura familie pentru totdeauna: bunicul meu e linistea universului pentru totdeauna chiar daca el nu mai e. Si probabil ca am nevoie de senzatia asta.

Asa ca, dragii mei cei care ati insemnat imens pentru mine,  sunteti cu mine orice, oricum, oricand…Si acum ar trebui sa incep o lista cu nume de persoane pe care mi le-am ascuns in piele, dar nu o sa fac asta… daca o sa ne intalnim, o sa imi stiti toata povestea din desene si nu o sa mai aveti motive sa ma intrebati ce inseamna, nu o sa mai aveti replica de inceput pentru ca v-am raspuns deja acum. Pastrez un dram de mister…

cunosc pe cineva…. 02

cunosc pe cineva care nu intelege ce se intampla zilele astea cu relatiile dintre oameni. e ca o moda noua care promoveaza superficialitatea. sau cel putin asa crede acel cineva. nu e vorba de a simplifica lucrurile, ci de a le trata superficial. se sare peste niste etape si se pierde mult…unde ne grabim? de ce? vrem TOTUL si ACUM? desertul de serveste la sfarsitul mesei, premiul se castiga la finalul cursei. oare ne-am plictisit de cursa, suntem prea obositi si stresati din cauza job-urilor si nu mai avem rabdare la sfarsitul zilei sa cunoasteam oameni?…sa ii cunoasteam, nu sa ii vedem…

e trist si sec defapt

acel cineva, pe care il cunosc, prefera sa zambeasca si sa mearga mai departe…nu o sa spuna niciodata ca il doare…oricum nu ar avea cui: celalalt e prea obosit si prea stresat si oricum ar uita prea repede. dar poate ca o sa se schimbe moda asta intr-o zi, la fel ca si istoria si moda revine…si poate ca nu o sa fie prea tarziu…

MY EYES HURTS BECAUSE I’M ALIVE

a story

in spatele blocului e o catzelusa gri care are un pui. au fost patru, dar nu stiu unde au disparut ceilalti. mai are unul singur. puiutzul doarme cuminte la umbra, complet abandonat si catzelusa il paseste. e uimitor cum sta chiar langa el, intinsa si cu capul ridicat si prinde din zbor mustele care zumzaie pe langa el , sa nu ii deranjeze somnul; in continuu, neobosita, de vreo doua ore deja.

stau pe geamul de la bucatarie, fumez o tigare si ii urmaresc zambind. cate am avea de invatzat daca am avea capacitatea de a vedea…dar de multe ori doar privim, ne aluneca ochii peste imagini si culori fara sa le intelegem semnificatiile. si sunt doar nishte animale, nu-i asa?

mi-am terminat tigarea. se aude cu plans de copil: o mama impinge o bicicleta si un pushti de vreo 6 ani merge pe langa zmiorcaindu-se. mama e agitata si zbang o palma peste fund copilului:  “nu mai plange, de ce plangi?” e nu zau? cum de ce? tocmai l-ai pocnit inca odata… poate era trist ca nu poate sa mearga pe nenorocirea aia de bicla de 2 lei pe care i-ai cumparat-o din piatza…

stig tigarea. catzelusha nu s-a miscat de langa puiul ei. prinde mushtele care ar putea sa il deranjeze din somn…

multumesc alissaaaaa!

am invatat ca lucrurile frumoase trebuiesc spuse de la alissa

ma trezesc de dimineata zambind: visasem un prieten foarte drag pe care nu l-am vazut demult din cauza de neintelegeri tampite, cred… si ce fac: pun mana pe telefon, dau sms (era prea de dimineata pentru un apel) “te-am visat. mi-e dor de tine”

eeeeee, nu am primit raspuns, ca exista cauza aia de neintelegeri…dar eu m-am simtit mult mai bine, muuuult mai bine.

si sa spui “te iubesc” exact cand iti vine e frumos, si ce daca o spui prea des? exista atatea intensitati si variante de a iubi incat trebuie spus… imi iubesc si pisicile, e tot o forma de afectiune…

declaratiile ne fac sa fim mai frumosi si mai impliniti? daca nu spui lumii intregi ce simti, cum sa ai o corespondenta in afara? si culorile sunt mai intense cand simti frumos, si gura se hotareste mai usor sa zambeasca si creierul gaseste solutii mai repede…

pentru toate astea te iubesc alissa si iti multumesc

pentru tine

I carry your heart with me

I carry your heart with me (I carry it in
my heart) I am never without it (anywhere
i go you go,my dear; and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
I fear
no fate(for you are my fate,my sweet) I want
no world (for beautiful you are my world,my true)
and it’s you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life; which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that’s keeping the stars apart

I carry your heart (I carry it in my heart)

ee cummings

fericirea e simpla

apare si prin geamul de la bucatarie

cunosc pe cineva…

cunosc pe cineva care ma uimeste de fiecare data cand nu ma mai astept deloc la asa ceva. Nici nu pot sa imi imaginez cum face asta sau de unde are atatea resurse. Poate pentru ca ii place prea mult sa zambeasca, poate pentru ca tot timpul vrea sa vada cerul senin si norii nu ii ia decat ca pe niste accesorii pentru o tinuta trandy de vara. Uneori am impresia ca nu o sa mai apara, ca o sa dispara complet si o sa ma uite. Nu stiu ce face in timpul ala in care dispare, cred ca isi aduna puterile, sau se recreaza din cioburi, dar apoi se intampla ceva si iese din nou la suprafata zambind si razand de eternele depresii care ne bantuie pe toti si de care nu reusim sa scapam. Parca si vad: sta intr-un colt, strans, si in jur e un halou de lumina care dispare de indata ce ii atinge pielea. Are corpul transparet; i se vede inima cum incerca sa pulseze dupa o pauza, pauze cauzate de socuri, pulseaza si absoarbe lumina. Are o uimitoare capacitate de a se indragostii de orice ii place: oameni, muzica, imagini, sentimente, sentimente pe care ii le dau alti oameni. Se indragosteste si nu uita niciodata imaginea si senzatia de care s-a indragostit. Poate din cauza asta norii sunt doar accesorii, pentru ca nu uita. Poarta tot timpul frumusetea asta cu sine si primeste cu bucurie orice alta senzatie de frumos noua. Uneori chiar o amplifica chiar daca nu are suport real. Mai bine sa faca dintr-o picatura frumoasa o mare frumoasa decat sa o lase sa se evapore.

Mi-e drag acest cineva si vreau sa fie tot timpul cat mai aproape. Am vrut sa ii dedic primul post, dar vor mai fi si altele cu acelasi subiect, imi e aproape si drag si cald.