pentru Alex
De curand o prietena m-a intrebat ce mi-a venit sa ma tatuez. Recunosc ca niciodata nu m-am gandit asa, nu mi-am pus intrebarea asta, am simtit ca a venit vremea sa o fac si gata. E ca si cum nu vrei sa uiti anumite stari, oricum nu le uiti, dar asa le vezi in fiecare zi, cand te speli pe dinti, cand iti pui tricoul, cand te incalti… de fiecare data zambesti senzatiei care e ascunsa in desenul de pe pielea ta. E ca si cum pastrez oamenii importanti din viatza mea cu mine tot timpul. Pentru ca oamenii se schimba, ii pierdem intr-un fel sau altul, pentru ca vrem noi sau sunt ei siliti sa o faca. Si noi ne schimbam. Dar eu, cine sunt acum, sunt suma oamenilor pe care i-am cunoscut, suma intamplarilor care m-au legat de acei oameni si oricat de greu ar fi fost, sau ori cat de minunat ar fi fost, toate au lasat urme in mine. Asa ca mi s-a parut firesc ca urmele cele mai importante sa le scot din interior si sa le asez pe piele. Si ma mandresc cu cine sunt acum, cu cine am devenit, sunt chiar foarte indragostita de mine asa, si ma bucur cand pot sa zambesc atunci cand ma spal de dinti si defapt vad o parte din momentul de atunci pe incheietura mainii. E ca si cum nu ii dau drumul orice s-ar intampla, nu dau drumul nimanui din mine. Sunt adanc imprimate in piele multe momente intense pe care nu vreau sa le pierd, pe care vreau sa le pastrez mai mult timp aproape si de ce nu, chiar daca suna apocaliptic, sa le duc cu mine dincolo. Sunt eu, asa cum sunt eu expansiva uneori. E ca atunci cand ai atatea de dat si nu ai cui, ca atunci cand vrei sa spui si nu sta nimeni sa te asculte. Asa porti totul pe tine ii inviti sa vina in interior, daca au timp, daca vor sa te cunoasca mai bine pentru ca devine foarte simplu sa puna doar o intrebare: „ce reprezinta?” si devine foarte simplu sa alegi daca ii lasi sa intre sau nu doar raspunzand la intrebare. Ca toate lucrurile e doar o chestiune de alegere: te exprimi doar prin felul in care te imbraci sau mai ai si altceva pe sub haine, undeva intre piele si suflet, in stratul ala de epiderma care pastreaza semnaturile secrete… pentru ca un tatuaj nu e numai un semn grafic, trebuie sa ai capacitatea de a simti profund si intens, pentru ca e pentru totdeauna. Imi place senzatia cuvintelor „pentru totdeauna”… ne nastem cu multe lucruri „pentru totdeauna”. Avem o singura familie pentru totdeauna: bunicul meu e linistea universului pentru totdeauna chiar daca el nu mai e. Si probabil ca am nevoie de senzatia asta.
Asa ca, dragii mei cei care ati insemnat imens pentru mine, sunteti cu mine orice, oricum, oricand…Si acum ar trebui sa incep o lista cu nume de persoane pe care mi le-am ascuns in piele, dar nu o sa fac asta… daca o sa ne intalnim, o sa imi stiti toata povestea din desene si nu o sa mai aveti motive sa ma intrebati ce inseamna, nu o sa mai aveti replica de inceput pentru ca v-am raspuns deja acum. Pastrez un dram de mister…
apare si prin geamul de la bucatarie
